Si stiu ca ardeti de nerabdare sa aflati de ce.
Tineti minte cand va povesteam despre felul in care m-am hotarat la ce master sa dau? A venit sorocul sa ma hotarasc sa-l si termin. Preferabil, inainte sa ma termine el pe mine.
Cine a mai auzit de un master unde, daca nu ai 50% prezenta la curs, nu poti intra in examen? Haideti, by show of hands. Dap...asta e modalitatea prin care m-am ales cu prima restanta din viata mea. La sfarsitul primului an de master. La cursul tinut de prodecanita facultatii (care e si coordonatoarea masterului - mai are ea si alte calitati, dar, desigur, acestea sunt in momentul asta relevante).
Bineinteles ca aceasta restanta m-a motivat. M-am dus frumusel la facultate la inceputul semestrului, in primul rand pentru a afla de ce am restanta. Am aflat - nu aveam prezenta. Profesoara mi-a spus "Eu cer macar 50% prezenta la curs, dar trec cu vederea si accept si 30%, dar tu nu aveai nici atat". Ok, pot accepta acest lucru (desi mi se pare absurd ca prezenta sa fie proba eliminatorie pentru un curs - what is this, prison?). Intrebarea mea era de ce nu am putut afla de restanta din timp. Tot anul, profesoara m-a considerat trepadusul ei si mi-a trimis mie pe mail toate bibliografiile si mesajele pentru tot masterul, ca eu sa le forwardez; o rugasem in mod expres sa-mi trimita rezultatele de la examen pe mail, iar ea imi promisese ca asa va face; si cu toate astea - nu.
Dar stati, ca deja asta este old news. Incepe anul 2. Eu imi fac fix 30% prezenta la cursul minunatei profesoare, in ideea ca nu tin neaparat sa colectionez restante. Ajungem in sesiune. Avem si noi 2 examene amarate, 4 proiecte si unul la pratica. Toate cele 5 proiecte trebuie predate in aceeasi zi, la ore diferite (ca doar masteranzii supravietuiesc din invatatura de la facultate, nu or avea si ei un job de zi, iar noaptea sunt super-eroi care salveaza lumea prin citarea marilor autori invatati la cursuri). Unele proiecte trebuia si sustinute, deci more fun coming up.
Proiectele erau variate - dar trei dintre ele erau destul de stufoase, profesorii mergand pe firul logic ca oricum trebuie sa ne facem dizertatia, de ce nu am face un test run pentru ea prin proiectul lor? EU, pentru ca ma respect, am decis sa nu fac toate aceste proiecte. Mi-am facut doua. Vroiam sa fac trei, ultimul fiind cel pe care ar fi trebuit sa-l predau ca sa-mi iau restanta aia nenorocita, daaaaaar.....
... in primul curs, profesoara mi-a explicat ce proiect trebuie sa fac pentru a-mi lua restanta. Mi-am si notat, constiincioasa fiind. Dar mi-am ratacit notitele. Si da-i si cauta-le. Nu le-am gasit. Mi-am calcat in picioare si ultima farama de respect de sine si i-am trimis un mail profei si am rugat-o sa-mi mai explice o data. Ce ziceti, mi-a raspuns? Nu, dar mi-a trimis numeroase mailuri intre timp pe care trebuia sa le redirectionez catre colegele de la master. In seara de dinainte de predarea proiectelor mi-am regasit notitele. Ma batea gandul sa-i trimit un mail profesoarei cu textul "Nu mai am nevoie, multumesc. Mi-am gasit notitele." Am fost, insa, o persoana decenta si m-am abtinut. Proiectul tot nu l-am facut, pentru ca ma durea capul si era 2 noaptea si, sincer, I don't give a rat's ass about this shit.
M-am dus marti sa-mi prezit proiectul. Grupa mea intra la 16.30. Pentru majoritatea, in timpul programului de serviciu. Si pentru mine, de altfel, dar nah... am plecat mai devreme de la birou si la 16.25 eram acolo, intr-un suflet. Dar dintr-o regretabila incurcatura, n-am mai reusit sa intru cu prima grupa si am stat o ora intreaga pe hol, pana am putut intra cu a doua serie, al 17.30. Eu la 7 trebuia sa fiu la Unirii. Prezentarile ni se spusese ca vor dura 15 minute, insa intr-o ora se pare ca apucasera 2 persoane sa prezinte. Deci safe to say ca, daca nu ma bagam in fata cuiva, eu nu apucam sa prezint pana la 7.
Am intrebat si eu, ca doar nu dadeam cu parul, daca ma pot baga in fata. Am fost refuzata, pe motiv ca lumea era de la 12 in facultate. Am inteles. Atunci zic sa vorbesc cu profesoara, care mai avea o grupa si a doua zi, mai mica, si spusese cu tastatura ei, intr-un mail catre mine (si apoi catre tot masterul), ca ar fi bine daca s-ar muta cineva din prima zi in a doua.
"Doamna profesoara, daca se poate... eu la ora 7 trebuie sa fiu la Unirii si cred ca pana atunci nu apuc sa prezint. Daca am permisiunea dumneavoastra, as vrea sa vin si maine pentru a-mi prezenta proiectul" (da, stiu, uneori sunt o pupincurista)
"Aaahham... stimata colega!" incepe ea, "Adica ma obligati sa va bag in fata altcuiva!?"
Eu:[wtf, nici intr-un vis urat nu m-as considera colega cu tine] "Nu, in nici un caz, tocmai, as vrea sa prezint maine ca sa nu ma bag acum in fata altcuiva"
Ea: "Da, pai tu nici nu ai prezente, vad ca ai doar doua [aveam 3 sau patru, but who's counting?... oh, wait, she is!], deci nu ai 50% prezenta [wait... what now?! cand am ajuns la acest procent obligatoriu?]. Stii ca o sa trebuiasca sa mai vii si in mai, o sa fie un examen oral din toata materia... Dar de ce nu te-ai programat pentru maine de la inceput?!"
Eu: [&!#@?$] " ... Pentru ca mi-am inchipuit ca de la 4 jumate pana la 7 e timp destul ca sa-mi sustin prezentarea" [&!#@?$]
Ea: "Bine, vino maine!!!!"
Eu: "Doar daca este ok..."
Ea: "Vino maine!!"
Eu: "Bine, multumesc"
Deci sa inteleg. Mi s-a spus ca imi trebuie 30% prezenta ca sa intru in examen. Vin la 30% din cursuri. Vin la examen. Pe langa sustinerea examenului, trebuie sa vin si la restanta pentru ca nu am 50% prezenta. Practic vin la examen ca sa mi se permita sa vin la restanta. Something's not adding up.
Bun, vin a doua zi, imi sustin proiectul, ultima (ca doar nu era sa ma bag peste colegele mele care fusesera programate de la inceput atunci). Proiectul era foarte bun (stiu ce vorbesc, si nu e in nici un fel lauda la adresa mea - if you know what I mean), doar ca era un pic inovator, in sensul in care vorbea un pic despre politica, in masura in care cursul era despre traditii. Dar se plia. Plus ca ea interesant si bine structurat. Prezentarea mea a fost foarte ok (macar atata sa stiu si eu sa fac, sa vorbesc), iar la final nu a avut nimeni nici o intrebare, pentru ca acoperisem tot ce era de acoperit. Mai putin o obiectie pe care a avut-o profa, spunandu-mi basically ca proiectul meu e prea original. I-am explicat ca incerc sa fac totul cat mai original, moment in care she took it personal si a recunoscut sarcastic "Da, noi suntem mai ruginiti". Am dres-o explicandu-i ca "Nici gand, dar in mod normal incerc sa-mi apropriez informatiile, sa le trec prin filtrul meu si sa imi aduc contributia asupra lor", si ca "Background-ul meu educational si resursele la care am avut acces pentru acest proiect m-au indreptat in aceasta directie."
Ma rog, in final mi-a zis "Mdea... proiectul e de 9-10, dar nota iti va aparea in catalog de abia in mai, dupa ce te vei prezenta la restanta". Asta dupa ce alte persoane, cu si mai putine prezente, luasera deja 10 pe proiect, no strings attached.
Cam asta ar fi. Acuma solutia mea ar fi sa renunt la master. Mi se pare prea mare bataia de cap. Nu este un master care sa-mi foloseasca vreodata. Asteptarile mele, modeste de altfel, au fost grav inselate, iar domeniul nu e unul in care pot sau vreau sa-mi croiesc o cariera. Nu l-am platit, deci nu am mustrari de constiinta ca as fi facut risipa.
Voi ce ziceti?
De 3 zile sunt nervoasa 21:15 | 6
Sunt unica pe pamant 23:56 | 7
Este clar, demonstrabil si de netagaduit. Nu mai e nimeni ca mine.
Sunt convinsa ca am fost singura din tot Bucurestiul, ba nu, rectific - din toata tara - care umbla azi pe strazi in fusta (scurta) la cele 187 de grade sub zero.
q.e.d.
Men are easy 10:18 | 10
Uneori sunt foarte fericita pentru ca sunt fata. Fetele sunt greu de multumit. Nu doar fiecare in parte - si asta e greu, multe dintre ele sunt pretentioase (vreau cercei, vreau o casa, de ce nu vii sa ma iei cu masina de la serviciu in fiecare seara, nu mai petrece atata vreme la calculator si spala si tu vasele alea, de ce nu ma duci la restaurant mai des, la vara vreau sa mergem in tenerife, mi-ai facut un singur cadou de ziua mea, de parca nu stiai ca imi doresc mai multe lucruri). Dar mi se par greu de multumit ca tagma. Pentru ca fiecare vrea altceva. De cele mai multe ori, nici noi nu stim ce vrem, dar ne prefacem si pana la urma tot baietii pica prost. Ganditi-va, sta un tip intr-o relatie, ii invata fetei toate tabieturile, pretentiile and basically everything that makes her tick, apoi se despart. Now what? Trebuie s-o ia de la capat. Si urmatoarei n-o sa-i mai placa sa faca dragoste dimineata, inainte sa plece la birou, sau o sa vrea ca duminica seara sa stea mereu acasa, iar ziua ei de iesit cu fetele va fi sfanta, indiferent de ce altceva s-ar intampla atunci.
Dar barbatii, nu. Pot fi greu de multumit individual, dar ca tagma isi pastreaza aceleasi standarde. Nu le place sa vorbeasca dupa sex, telecomanda sta intotdeauna la ei, iar daca mai stii si cateva chestii pe care le poti face ca sa-i dai gata,atunci tot ce-ti ramane e sa poti profita de ceea ce-ti ofera.
In primul rand, e foarte usor sa-ti dai seama cand un tip este suparat. De cele mai multe ori, iti va spune. Eventual va tipa la tine. Uneori, o sa iti spuna, dupa care se va imbufna. Niciodata nu o sa taca inainte de a-ti semnala ca ai calcat in strachini. In schimb, fetele sunt imprevizibile. Iti pot spune calm, pot urla la tine, se pot imbufna. Sau, then again, pot tacea, ca mai apoi sa le sara tandara pentru ca el nu si-a amintit sa-i spuna ca fusesera reduceri la Zara.
Si-apoi, o data ce stii ca el e suparat si de ce, e foarte usor sa te ierte. Ii explici logic, ca la matematica; daca asta nu merge, il rogi sa te ierte si ii spui cum te vei revansa; and if everything else fails, you can always offer him sex.
Sunt cateva lucruri ale unui tip de care nu trebuie sa te atingi: calculatorul sau consola de jocuri (mai ales daca nu stii ce faci), masina, mama, prietenii si egoul. Atata vreme cat nu exista conflicte intre tine si aceste lucruri, tu vei fi mereu pe primul loc pentru el. Cum te certi cu careva, te poti astepta ca ordinea normala a lucrurilor sa fie data peste cap si sa fie declarat al treilea razboi mondial.
Poate fetele nu tin atat de mult la masina. Ar putea tine, insa, la o gama intreaga de lucruri - cutia cu amintiri din liceu, o esarfa, tenul lor, un inel pe care inca nu l-au primit, felul in care arata dimineata,cand se trezesc, sau copilul nenascut al vreunei prietene. So basically anything. Fetele se ataseaza mult mai repede, i guess.
Tipii sunt usor de multumit culinar. In principiu mananca orice. Si la cat de rar se mai gasesc fete care stiu sa fiarba apa, o omleta dimineata iti va castiga puncte cu oricine. Fetele - nu. Ele tin la silueta. Ele vor sa manance la restaurant, si chiar si atunci, numai anumite mancaruri le plac. Iar daca mananca acasa, nu e de ajuns ca mancarea sa fie gustoasa; masa trebuie aranjata astfel incat sa fie o atmosfera romantica. Si doamne fereste sa contina aceeasi paleta de culori ca si outfitul ei!
Cand isi doresc ceva, barbatii isi cumpara. It's as simple as that. Fetele, cand isi doresc ceva, isi pot cumpara, pentru ca sunt independente. Sau pot face aluzii pe langa barbati ca sa le cumpere ei. Sau le pot spune direct ce-si doresc. Sau pur si simplu se asteapta ca barbatii sa intuiasca singuri ce-si doresc si pun bot atunci cand barbatii nu le citesc gandurile.
Bottom line: fetele sunt o nebuloasa completa, de cele mai multe ori chiar si pentru ele insele. Insa daca stii sa faci un barbat fericit, stii sa-i faci pe toti fericiti. It's like having a key which fits every lock - how cool is that?
am i too old for clubbing? 03:43 | 2
Am fost in seara aceasta minunata intr-un club din Bucuresti in care mai fusesem. Nu mi-a placut niciodata foarte tare, dar de obicei ma distram. Bai, de data asta a fost absolut infect. Muzica - tot aia, dar parca nu aveam chef sa dansez. Which is weird, avand in vedere ca eu, in club, tot ce fac e sa dansez (si sa beau).
Sper sa fie doar temporara situatia. N-as vrea sa devin o pensionara de la 23 de ani. Va rog sa imi interziceti sa tricotez sau sa fac alte activitati specifice batranetii, ca poate chiar o sa-mi placa.
Destinul a hotarat 19:08 | 4
Netul e plin de teste. Teste mai haioase, gen testul ala cu modul si momentul in care vei muri, de pe facebook, teste mai complicate, gen testele de iq, teste mai enervante, gen The Impossible Quiz, si testul asta.
Acesta este un test care te ajuta sa iti dai seama cu cine ar trebui sa votezi, bazandu-se pe platformele candidatilor. Intrebarile sunt explicate, pertinente si formulate bine, zic eu. Oricine este interesat de mai mult decat cu ce se imbraca maine la serviciu poate raspunde la intrebari.
Mi-am facut si eu testul, ca sa stiu cu cine voi vota duminica. Si la final mi-a iesit ca principiile mele sunt cel mai apropiate de Traian Basescu si Sorin Oprescu, in aceeasi proportie. Asa ca... ce sa fac? O sa-i votez. Pe amandoi. Deodata.